Unele persoane ar trebui scoase din casa cu botnita. Sau calus... Nu glumesc. Observ cu tristete ca unii oameni au placerea morbida de a le strica cheful celor din jur doar pentru ca se simt foarte bine.
E cazul unui baiat din grup. Nu dam nume pentru ca e mai sigur asa. Inainte sa ajungem la cazare in Sinaia, individul i-a spus prietenei sale, pe un ton batjocoritor ca ar trebui sa mai lase veselia pentru ca e cam grasa.
Daca ea nu ar fi mereu comparata cu Shakira sau Jlo pentru formele ei, poate i-as da dreptate. Complexele si frustrarea unora sunt calea ideala de a distruge buna dispozitie a celor din jur.
Vineri seara, ora 17.00. Unul din amicii nostri are un VW dubita si astfel am putut pleca toti cu o singura masina.
Chiar daca ora de intalnire era 17.00, pitiponcii au venit la 17.30. Nu isi gasea Piti placa de intins parul. Cate injuraturi si-au luat… Vai de noi!
Inghitim cu greu nesimtirea lor si pornim intr-un final la drum. Dar cine poate sa plece la munte fara sa opreasca 5 minute la benzinarie. Acolo, pitiponcii au avut o mica disputa: ea vroia sa bea bere, el nu o lasa pentru ca lua antibiotic. Dupa ce au devenit atractia principala din benzinarie, ea si-a luat 2 sticle de Desperados si a iesit zambareata din benzinarie.
Intr-un final, la 18.30 am plecat spre destinatie, mai exact spre vila pe care am ales dintr-o lunga lista de pensiuni ce ofereau cazare in Sinaia. E mult spus “am plecat” pentru ca la Baneasa am stat aproape o ora blocati in trafic. Inutil sa mai spun cine era vinovat pentru intarzierea de 2 ore…
La 19.30 deja trecusem de aeroportul Otopeni, Piti era deja ametita si incepuse sa spuna bancuri… norocul ei ca e foarte simpatico cand bea!
Ca sa evit orice moment de plictiseala, pregatisem de acasa un CD cu melodii clasice romanesti, dar si autohtone. Am ras cu lacrimi de felul in care cantam toti. La un moment dat, ne facusem 2 tabere: fetele si baietii. Cantam pe voci, dansam, ne strambam si faceam poze.
Desi incepusem prost excursia, melodiile si pasiunea lu’ Piti pentru alcool au transformat drumul pana la Sinaia intr-unul memorabil.
Abia asteptam sa plec in vacanta! Mare greseala! In afara de destinatia aleasa si hotel, totul a fost groaznic!
Dar sa incepem cu zilele dinainte plecarii. Cu o saptamana inainte, nimeni nu stia unde vrea sa mearga. Din 6 insi cati trebuia sa mergem, toti ridicau din umeri cand ii intrebam unde mergem si imi ziceau: “alege tu si daca nu ne place, nu megem”. Sa-mi trag pumni in cap, si nu alta.
Cand ii intrebam daca mergem in tara sau pe undeva in apropiere, aceeasi indiferenta. Asa ca pentru ca fusesem deja la mare, m-am gandit eu ca ar fi mai bine sa mergem la munte in Romania. Nu mai fusesem de asta iarna si parca tanjeam dupa un bronz de munte. Hmmm, ce bine suna. Dupa ce am gasit cazare in Sinaia, am inceput sa conving “dusmanii”.
Primul aliat: sora mea! Obsedata de bronzul natural, abia astepta sa ajunga la munte. Iubitii nostri au intrat si ei in jocul nostru. Mai ramasese un cuplu, prietenii nostril pe care ii alintam “pitiponcii”.
Ei sunt foarte amuzanti, dar le cam plac lucrurile sclipitoare si kitschoase. Ei sunt cel mai greu de multumit cand vine vorba de vacanta. Nimic nu le convine. De la destinatie, hotel, la mancare pana la receptionerii de la hotel. Uneori ai impresia ca s-au nascut la Versailles, dar au avut ghinionul sa creasca in Ferentari!
Surprinzator, nu a fost greu sa ii convingem. Aveau de ales intre a-si petrece singuri vacanta sau cu noi. Au cam strambat ei din nas ca mergem in Romania, dar deh… daca nu vor sa isi dea cu parerea la destinatie.
Revin maine cu peripetiile legate de drum si excursiile pe munte!
